Educati cu dragoste

Tineti copiii langa voi, si, atata timp cat va asculta, bucurati-va de ei. Imbratisati-i, sarutati-i, vorbiti cu ei si faceti lucruri impreuna. Faceti un efort sa-i includeti in activitatile voastre. Zambiti-le cand vin sa va vorbeasca sau sa va arate ceva. Bucurati-va de atentia lor. Raspundeti la intrebarile puse. Luati-i in brate si jucati-va cu ei. Lasati-i sa se catere langa voi in pat si harjoniti-va impreuna. Cand va intreaba “pot sa vin cu tine” incercati sa raspundeti afirmativ. Cand vor sa va ajute, lasati-i. Radeti cu ei. Glumiti cu ei. Fiti interesati de ceea ce-i intereseaza. Aratati-va incantati de realizarile lor. Aratati-le cum sa faca diverse lucruri. Bucurati-va cu ei in orice lucru. Cunoasteti-i si lasati-i sa va cunoasca. Asta e ceea ce trebuie sa faceti cu copiii vostri 99% din timp.
Stiu ca toate mamele au treburi gospodaresti de facut, dar asta nu trebuie sa-i excluda pe copii decat daca este necesar. Faceti cat de multe puteti impreuna cu copiii vostri. Lasati-i sa va ajute. Invatati-i tot ce stiti. Imprieteniti-va cu ei. Disciplinarea, daca e facuta cu intelepciune, ar trebui sa va ia doar o mica parte a zilei. Educatia se face cu multa dragoste.

Increderea copilului tau

Cand disciplinati, fiti siguri ca o faceti pe dreptate si fara manie. Asta ii va face pe copiii vostri sa aiba incredere in voi, si asta e baza unei relatii iubitoare. Sfanta Scriptura ne spune “sa nu ne intaratam copiii la manie”. Sunteti corecti in modul in care va tratati copiii? Sau le tradati increderea si siguranta in voi, trecand cu vederea unele lucruri, apoi pedepsindu-i alta data pentru aceleasi lucruri? Va raniti emotional copiii, laudandu-i acum si tipand la ei peste un minut? Le arati din plin dragoste si afectiune in majoritatea timpului, ori ii cicaliti mereu pentru cele mai mici greseli? Stiu copiii vostri ce se asteapta de la ei, sau le aruncati cereri lipsite de ratiune, fara niciun avertisment? Ii disciplinati la fel de sever pentru un simplu accident, ca si pentru o sfidare fatisa, ori ii lamuriti cu intelepciune atunci cand se iveste un accident sau o greseala inocenta? Sunteti flexibili cand e posibil, sau sunteti rigizi si nerezonabili, fara niciun motiv? Aveti incredere in copiii vostri si ii lasati sa afle asta prin cuvintele sau zambetele voastre? Sau sunteti intotdeauna suspiciosi, acoperindu-i in mod constant cu acuzatii si critica? Aveti incredere ca au cele mai bune intentii, sau ganditi ca mereu pun ceva la cale? Cum va tratati copiii pana la urma? Sunteti iubitori si placuti, sau sunteti niste capcauni critici si mereu in control? De modul in care va tratati copiii in toate aceste lucruri depinde calitatea relatiei cu ei. O relatie buna va duce la un caracter evlavios. O relatie saraca aproape ca le va inabusi caracterul.

Disciplinarea trebuie sa fie libera de abuz emotional. Fiti sinceri si directi cu copiii vostri. Spuneti-le clar ce asteptati de la ei. Fiti rezonabili in cererile voastre, apoi drepti si corecti in modul in care ii disciplinati cand e nevoie. Cand copiii vostri se comporta bine, fiti generosi cu afectiunea si prietenia. Ei trebuie sa stie ca pot conta pe voi ca sa-i corectati cand au nevoie, si ca vor primi aprobarea voastra cand fac ce e bine. Trebuie sa stie intotdeauna ca-i iubiti si ca ii disciplinati din acest motiv. Una din cele mai bune definitii ale iubirii pe care am auzit-o este: “sa cauti binele celuilalt”. Incurajati, iubiti si bucurati-va cu copiii vostri, in timp ce cautati sa faceti ce e mai bine pentru ei.

Lauda

M-am gandit intai ca nu mai e nevoie sa spun ca trebuie sa va laudati copiii, dar am intalnit unii parinti care nu fac niciodata asta. Nu spun niciodata nimic dragut copiilor lor. Le gasesc in mod constant vina si ii critica. Controleaza fiecare respiratie a copilului, si tot il critica. Am intalnit multi alti parinti care isi laudau copiii cu generozitate, dar o faceau intr-un mod gresit sau in situatii nepotrivite. Erau atat de ingrijorati in ceea ce priveste stima de sine a copilului, incat il laudau excesiv si il faceau sa se mandreasca. Sunt moduri bune si rele de a lauda un copil. Laudati-va copilul fara sa depasiti insa niste limite. Nu nasteti patima mandriei in copilul dumneavoastra acoperindu-l cu laude nemeritate, dar fiti generos cu laudele sincere si modeste, cand sunt meritate. Nu-l laudati pentru lucruri la care nu are nici o contributie, cum ar fi frumusetea sau inteligenta. Nu-l laudati in mod constant pentru orice fleac. Laudati-l cand depaseste o tentatie, ori cand face un efort spre bine, ori cand are nevoie de incurajare, in special cand “merge o mila in plus” in a face ceea ce este bine.

“Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra întru bucuria domnului tău.” ( Matei 25:21 )

Lauda dupa sfidare

Pe cei mici ai mei nu-i laud ca m-au ascultat dupa ce tocmai m-au sfidat. De exemplu, daca il trimit pe baietelul meu sa-mi aduca ceva si ma asculta cu bucurie, de obicei ii zambesc si ii multumesc. Uneori ii laud si atitudinea: ”Multumesc. Imi place zambetul tau bucuros cand faci ceea ce te rog.” Dar daca il rog sa faca ceva si o face cu rea vointa si in sila, in primul rand ii corectez reaua atitudine: ”Acum du-te inapoi si fa asta din nou – dar cu un zambet de data aceasta”. Apoi, cand ma asculta asa cum ar fi trebuit, ii spun ceva de genul: ”Bun. E mai bine acum.” Uneori adaug: ”Acum sa tii minte si sa faci asa de prima data cand te rog.” Uneori zambesc si ii spun: ”Bun. Este mult mai placut cand faci ceea ce-ti cer cu un zambet bucuros.” Ma asigur ca copiii mei stiu ca eu aprob ascultarea lor intarzaiata, dar nu ii laud in mod ipocrit cand tocmai m-au testat, ori m-au sfidat. Ma gandesc ca este mult mai bine sa va lasati copiii cu impresia ca rebeliunea lor initiala a fost o ofensa serioasa care e de dorit sa nu mai fie repetata.

“ … Ce sa va zic? Sa va laud? In aceasta nu va laud . “ (1Corinteni 11:22)

Atitudinea de lauda

Cred ca cea mai importanta parte din a lauda copiii nu sunt cuvintele specifice, sau sincronizarea, ci a avea o atitudine aprobatoare, in general, tot timpul. Priviti la ceea ce este bun in copiii vostri si lasati-i sa stie, prin atitudinea voastra (si prin cuvinte si actiuni cand e cazul) ca sunteti foarte multumiti de ei. Cand ii apreciati, uitati-va la inima si motivatiile lor, nu doar la actiunile exterioare. Laudati-i cand aleg sa faca ceea ce este bine. Laudati-i pentru bunatate, generozitate, efort sustinut si alte indicatii ale unui bun caracter. Laudati-i cand sunt buni si ascultatori, sau doar cand au o atitudine buna. Nu trebuie sa folositi multe cuvinte. Lasati-i sa stie ca faptul ca sunteti multumiti de ei e o lauda. Este cel mai bun lucru si trebuie facut des. Desigur, aprobarea voastra va fi temporar suspendata cand copiii se comporta intr-un mod nedorit, dar in rest ei trebuie sa simta ca sunt acoperiti de dragostea si aprobarea voastra.

« Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceata pentru suflet si tamaduire pentru oase. » (Pilde 16:24)

Mania si cresterea copiilor

Daca va educati copii incepand devreme, in mod rezonabil si constant, nu exista niciun motiv sa deveniti frustrati si suparati pe ei. Atunci cand copiii vostri fac imediat ceea ce le cereti, si stiti cum sa va descurcati cand nu fac asta, motivul pentru a deveni furios nu exista. Atunci cand copilul este scapat de sub control si cand parintele nu stie ce sa faca, cei mai multi parinti devin frustrati, apoi furiosi.

Uneori apar asteptarile si prioritatile gresite ale parintilor. Unii parinti ar dori ca cei mici sa “dispara” in timp ce ei isi continua viata ca si cum copiii n-ar exista. Altii se asteapta ca cei mici sa se comporte fara nicio greseala tot timpul, fara niciun efort din partea lor, a parintilor. Aceste atitudini conduc la esec, frustrare si manie. Reconsiderati-va prioritatile. Recunoasteti ca a fi parinte este o slujba cu norma intreaga si trebuie sa fie prioritatea voastra nr. 1, daca vreti sa aveti rezultate decente. Renuntati la orice altceva daca e nevoie, si fiti parinte in cel mai bun mod posibil. Daca aveti o problema de temperament, recunoasteti si puneti stapanire pe ea, astfel incat mania sa iasa din peisaj.

“Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandeţe, cu indelunga-rabdare… ” (Coloseni 3:12) “

Educatia Crestina –partea a II-a

“Cateva sugestii ajutatoare:

SUPRAVEGHEATI-VA COPIII: Nu este o idee buna sa le permiteti copiilor vostri sa faca tot ceea ce doresc, atata timp cat ii supravegheati ca sa nu se raneasca, sau cat sunteti siguri ca nu fac nimic rau. Trebuie sa le observati comportamentul, si in special atitudinea in tot ceea ce fac, fara sa uitati ca voi sunteti indrumatorii lor. Nu sunteti doar spectatori. Trebuie sa ii implicati in viata voastra pe cat de mult posibil, si sa ii invatati sa traiasca ca si voi. Aceasta trebuie sa inceapa de cand sunt mici, si sa continue pe masura ce cresc.

FA-O DIN NOU: E o tehnica ce functioneaza foarte bine in anumite circumstante. De exemplu, daca unul din copiii mei incalca regula casei de a alerga inauntru, intotdeauna ii spun sa mearga prin casa, nu sa alerge. Desigur ca va uita, din moment ce isi imagineaza ca nu e cine stie ce. Asa ca urmatoarea data cand alearga prin casa ii spun: “acum intoarce-te de unde ai plecat si refa drumul, mergand de data aceasta.” Faceti de cateva ori acest lucru si nu va mai uita. Asta merge foarte bine si pentru mersul zgomotos in jos si in sus pe scari, si pentru alte comportamente similare.

GANDITI-VA LA ASTA: In incercarea de determina copiii sa regrete ce au facut rau, o corectie verbala sau o palmuta s-ar putea sa nu fie de ajuns. Adesea, sa-i puneti sa stea langa voi in tacere si “sa se gandeasca la ce au facut” este de ajutor. Cateodata o lectura moralizatoare (pentru copiii suficient de mari sa o inteleaga) este de asemenea necesara. Intotdeauna asigurati-va ca ati obtinut atitudinea corecta. Nu ati terminat pana ce voi si copilul vostru nu sunteti de acord privitor la ceea ce s-a intamplat, si la ceea ce ar fi trebuit sa se intample de fapt, si cum ar trebui sa faca data viitoare. Nu trebuie sa fie o intelegere fortata. Copilul vostru trebuie sa regrete cu adevarat ce a facut rau si sa accepte disciplinarea voastra. In orice caz, disciplinarea trebuie sa fie corecta, dar facuta cu blandete, in acord cu situatia.”

In cartea sa despre cresterea si educarea copiilor, Par.Irineu-Episcop de Ecaterinburg si Irbitk da cateva sfaturi importante referitor la cum sa pastram in copiii nostri o inima curata:

” Saditi adanc in inimile copiilor vostri cuvintele Domnului:
”Fericiti cei curati cu inima” (Mat. 5,8). Aveti grija ca aceste cuvinte sa fie spuse si despre copiii vostri. Cum veti reusi aceasta? Mai intai de toate pastrati in inimile lor puritatea fireasca a copilariei. Dumnezeu insusi ne ajuta sa facem aceasta. El ni-i preda pe copii curati si puri si ne ofera in ajutor pe ingerul pazitor. Dumnezeu a sadit in sufletele copiilor puritatea. Astfel, singura datorie ce le revine parintilor este de a o pazi si de a o face sa se dezvolte. De cele mai multe ori insa, ei sunt aceia care gresesc si distrug floarea gingasa a puritatii copilariei. Catre acestia se adreseaza si cuvintele Domnului, prietenul copiilor: ”Iar cine va sminti pe unul dintre acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii” (Matei 18,6). Este desigur necesar ca mai intai insisi parintii sa aiba inima curata si pura. Este foarte bine cunoscut faptul ca patimile parintilor se transmit copiilor, fie pe calea mostenirii, fie din cauza exemplului rau. Astfel, patimile si defectele care ii caracterizeaza pe parinti, foarte devreme isi fac aparitia si la copii. Este de asemenea, foarte important ca parintii sa fie atenti la vorbele si gesturile lor. Cat de mult rau poate sa faca o discutie nepotrivita, sau un gest necugetat, facute in fata copiilor! Fiti atenti de asemenea, la cartile, revistele, tablourile sau bibelourile care se gasesc din intamplare in camera voastra (si la ceea ce privim la TV, si este vazut si de copiii nostri – as adauga eu). Daca exista ceva provocator printre acestea, ganditi-va ca ele sunt privite in fiecare zi de copiii vostri si ca odata cu trecerea timpului ei vor începe sa se gandeasca si sa discute despre acestea. Care va fi rezultatul…? Nu spuneti niciodata ca el nu intelege nimic din toate acestea. Vine vremea cand el incepe sa inteleaga. Este plin de curiozitate si va cauta neincetat pe cineva care sa ii raspunda la toate aceste intrebari. Voi ca si crestini aveti datoria sa va ingrijiti ca ei sa nu auda sau sa vada la voi nimic care sa atinga cinstea sau pudoarea. Iar curiozitatea lor trebuie lamurita din timp, cu mare întelepciune si ponderare, de voi insiva si nu de cineva strain. Consolidati in sufletele copiilor vostri sentimentele bunei cuviinte si ale decentei. Nu le permiteti sa se arate dezbracati in fata altora. Nu le permiteti sa se dezbrace sau sa se imbrace in fata cuiva. Nu radeti de ei atunci cand se arata a fi rusinosi si pudici. Dimpotriva, sa ii laudati, dand slava lui Dumnezeu ca aveti un astfel de copil. Fiti atenti la orice fel de manifestare a copilului: cum sta, cum merge, cum se aseaza. Fiti atenti la fiecare vorba si miscare. Tot ceea ce se dovedeste a fi necuviincios sa incercati sa rectificati imediat, fara întarziere. Folositi mai intai cuvintele: “nu este frumos sa faci aceasta, este rusine. Ingerul tau pazilor se va supara, vazand aceasta!”. Daca aceasta nu ajuta, atunci, urmatoarea data, trebuie aplicata pedeapsa potrivita acelei fapte. Aveti grija ca niciodata copiii vostri sa nu se gaseasca in compania vreunei persoane corupte, care sa îi îndemne spre fapte rusinoase. Luati bine aminte la acest sfat. Din pacate, in epoca în care traim, aceasta se intampla foarte des. De multe ori copiii sunt corupti spre fapte pacatoase, fapte ce cu greu se pot descrie. Urmariti-i pe copii in pat, cand se odihnesc, la joaca, fara ca acestia sa va observe. Nu le permiteti copiilor de sexe opuse sa ramana singuri in locuri izolate. Urmariti prieteniile pe care le incheaga cu alti copii si nu le permiteti sa aiba de a face cu cei care nu sunt cuminti, sau care sunt lipsiti de rusine si de buna educatie. Fiti atenti la colaboratorii, functionarii sau servitorii vostri. Venind in casa voastra, ei pot influenta educatia morala a copiilor vostri. De multe ori acestia, asemenea diavolului, seamana semintele coruperii in sufletele copiilor, invatandu-i lucruri josnice, care i-ar putea distruge definitiv. Si inca ceva. Nu neglijati sa va rugati neincetat pentru puritatea sufletelor copiilor vostri. Cereti protejarea lor din partea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a ingerului lor pazitor, inaltand catre acestia in fiecare zi rugaciuni fierbinti. Parintilor, va spun din nou: nu uitati ca, asa cum ne-a spus Domnul, marele prieten al copiilor, fericiti sunt cei curati cu inima. (Matei 5,8). Daca pruncii vostri nu vor fi pastrati cu inima curata, nu il vor vedea pe Dumnezeu! Iar daca aceasta se va intampla din cauza voastra, nici voi nu Il veti vedea pe Dumnezeu, care va cere din mainile voastre sufletele copiilor vostri! “