Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. (Matei 8:9)

La noi in familie, de cand copiii sunt mici, ii invatam un singur lucru: ascultarea. Ii disciplinam si apoi nu mai avem nimic de facut. Ce poate fi mai simplu? Odata ce copilul tau stie si e de acord ca trebuie intotdeauna sa te asculte cu bucurie, poti sa-l inveti orice altceva cu usurinta. Ii vei cere sa-si stranga jucariile si o va face, ii vei cere sa fie gata de culcare si va fi, ii vei cere sa inceteze cu galagia si va inceta. Daca te asculta, vei castiga mult timp si energie pe care i le vei putea dedica in mod pozitiv: invatandu-l, hranindu-l, iubindu-l si bucurandu-te de el.

Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele. (Ecclesiastul 12:13-14)

Cineva m-a intrebat care este secetul meu de am crescut niste copii atat de placuti. Raspunsul a fost: Sa spui exact ce vrei, si sa vrei exact ce spui. Daca ar fi sa mai adaug ceva la asta, ar fi sa iti tii copiii aproape tot timpul astfel incat sa vezi ce fac si sa intelegi ce gandesc si sa-i poti rasplati sau corecta la nevoie.

Iata cateva lucruri pe care le am in minte tot timpul in care imi cresc copiii:

1. Imi tin copiii aproape si ii supraveghez cu atentie.

2. Ma concentrez pe atitudinea si caracterul lor mai mult decat pe fapte.

3. Ii invat sa ma asculte incepand de mici (inainte de varsta de 1an).

4. Ii invat ce inseamna cuvantul Nu si ca trebuie sa-mi respecte autoritatea cand il folosesc.

5. Sunt si ingaduitoare, dar si corecta. Ii laud si ii rasplatesc cand se comporta bine si ii corectez cu atentie cand se comporta rau.

6. Ma astept sa ma asculte de prima data cand le spun sa faca sau sa nu faca un lucru. Nu numar pana la trei si nu dau avertismente repetate.

7. Ii corectez cu o pedeapsa imediata (o dojana), mai degraba decat sa aman pedeapsa, cum ar fi retragerea unui privilegiu.

8. Folosesc ocazional demodatul “stai la colt” sau “stai langa mine pana inveti sa te porti”, dar niciodata modernul “time-out”.

9. Nu “distrag”.

10. Niciodata nu trimit copiii in camera lor drept pedeapsa.

11. Nu-mi ies din fire, nu cicalesc, nu ma vaicaresc, nu tip, nu implor, nu mituiesc si nu “negociez” pentru a obtine ascultarea copiilor.

12. Imi tin copiii departe de influentele negative exterioare cat de mult e posibil, pana cand ei sunt destul de mari si pregatiti pentru a rezista ispitelor pe care le pot intalni.

Incerc sa ii determin sa fie copii buni si tintesc spre asta. Pentru a-i invata acest lucru, incerc sa-mi includ copiii in tot ceea ce fac si le dau exemplul personal. Caut sa am o atitudine iubitoare, blanda si aprobatoare fata de copiii mei. Ne bucuram unii de altii, ceea ce este posibil odata ce i-ai invatat sa fie respectuosi si ascultatori.

(Articol preluat si adaptat din blogul Dulce casa)