Consecventa nu inseama “procedeaza la fel cu fiecare copil” sau “fa acelasi lucru indiferent de context”. Copiii au personalitati diferite si reactioneaza diferit. Nu toate imprejurarile sunt la fel. Varsta copilului trebuie luata in seama. Unii copii au o vointa mai puternica si sunt mai incapatanati ca altii. Motivatia unui copil va varia de la o perioada la alta si de la un incident la altul. In loc sa incercati sa va descurcati cu fiecare copil in acelasi mod, incercati sa vizualizati rezultatul final pe care il doriti si faceti orice trebuie facut ca sa-l obtineti cu fiecare copil in parte. Invatati sa priviti in inima copilului si astfel veti sti ce trebuie sa corectati.

Consecventa inseamna ca de cate ori este nevoie sa va corectati copilul, sa o faceti. Si sa continuati sa o faceti, pana va intelege ce vreti de la el.

Imi amintesc ca odata vorbeam cu cineva la telefon si ii spuneam persoanei respective ca imi aud fiica cea mica sarind pe canapea dincolo, si ca ar trebui sa o opresc, dar… Si deodata mi-am dat seama. Asta era exact ceea ce trebuie sa fac. Trebuie sa imi intrerup conversatia si sa ma duc sa-mi corectez fetita. Si trebuie sa fac asta de cate ori nu se comporta cum trebuie. Aceasta este consecventa si asta lipsea in educatia pe care o dadeam copiilor mei. Asa ca am stabilit-o ca fiind priritatea mea numarul unu. Nu m-am mai dus nicaieri si n-am mai facut nimic, nici macar sa mai vorbesc la telefon fara sa am copiii sub ochi tot timpul. Ma opream din ce aveam de facut si ii corectam de fiecare data, de cate ori era nevoie. De fiecare data. Intai au fost o gramada de corectii si am avut indoielile mele referitor la eficacitatea metodei, dar la sfarsitul celei de-a treia zi lucrurile erau cu mult imbunatatite. La sfarsitul celei de-a treia luni aveam o familie noua. Dupa asta n-a mai fost nevoie de disciplinari majore deloc. A fost un miracol, si mare parte din el o reprezinta consecventa.

Consecventa este imposibila daca sunteti la distanta de ceea ce face copilul, daca nu sunteti destul de aproape sa-l corectati. Tineti-va copilul langa voi, includeti-l, daca e posibil, in tot ceea ce faceti, astfel incat sa-l aveti sub ochi intreaga zi. La inceput asta va va ajuta a vedeti si sa corectati comportarile gresite, dar mai tarziu va va ajuta sa va indrumati copilul si sa va bucurati de el. Eventual va deveni un mod de viata care va va uni familia mai mult si o va apropia de Dumnezeu.

Daca observati ca va disciplinati copilul toata ziua, asta inseamna ca nu-l supravegheati indeajuns, cu alte cuvinte, ca nu sunteti consecvent. Puteti corecta copilul de zece ori, dar sa va scape o data, si veti pierde tot ce ati realizat ultimele zece dati. Daca il corectati cu credinciosie de o suta de ori si apoi treceti cu vederea o greseala minora, nu va va lua mult sa va aduceti copilul din nou acolo unde trebuie. Dar nu uitati, intai trebuie sa fiti consecventi de o suta de ori la rand. Nu vreau sa spun ca trebuie sa va corectati copilul de o suta de ori pentru acelasi lucru, ci doar de o suta de ori la rand pentru orice neascultare. Trebuie sa va convingeti copilul ca este necesar sa va asculte intotdeauna, inainte sa puteti trece ceva cu vederea. Dupa aceasta, constiinta lui va fi astfel educata incat sa se dojeneasca singur pentru ce a facut rau, chiar daca voi nu o faceti.

Pasii de baza pentru a invata un copil mic sa asculte:

1. Cand iti vezi copilul purtandu-se urat, cheama-l la tine. Stabileste contactul vizual (uita-te in ochii lui, iar el sa te priveasca in ochi). Nu este necesar sa cobori la nivelul lui. Facandu-l sa priveasca in sus la tine, ii reamintesti copilului ca esti mai mare ca el si asta il va determina sa te asculte.

2. Spune-i clar ce astepti sa faca sau sa nu faca. Explica-i pana cand esti sigur ca a inteles.

3. Supravegheaza-l sa vezi daca iti urmeaza instructiunile.

4. Corecteaza-l imediat dupa primul refuz de a te asculta. Ramai consecvent in ceea ce i-ai cerut sa faca.

5. Directioneaza-ti copilul sa reia ceea ce i-ai cerut sa faca, pana cand o va face in mod corect.

6. Repeta pasii de mai sus de cate ori este nevoie pana cand copilul te asculta cu o atitudine buna, cooperanta, bucuroasa. Nu renunta pana nu obtii acest lucru.

7. Pastreaza copilul langa tine si corecteaza-i cu sarguinta orice purtare rea, de orice fel. Lauda-l cand se poarta bine.

8. Nu tipa, altfel copilul se va obisnui sa raspunda doar dupa ce ridici vocea la el. Cheama-l si vorbeste-i pe un ton normal. Foloseste un ton ferm daca e cazul (in special la inceput), dar intotdeauna bland, placut.

Inainte de a-l disciplina, trebuie sa ne punem cateva intrebari:

-Intelege ceea ce-i cer?

-E capabil sa faca ce i-am cerut?

-Nu cumva trebuie sa ma corectez intai pe mine?

-Sunt consecvent?

-Ma uit la faptele copilului sau la inima lui? Incerc sa corectez aceasta greseala?

-Il disciplinez fiindca sunt manios sau fiindca vreau intr-adevar binele copilului meu?

-Tin copilul langa mine astfel incat sa-i pot corecta toate comportarile gresite?

Abia dupa ce rezolv aceste probleme legate de comportamentul meu pot sa incep sa corectez si comportamentul copilului.

(Articol preluat si adaptat din blogul Dulce casa)

Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. (Matei 8:9)

La noi in familie, de cand copiii sunt mici, ii invatam un singur lucru: ascultarea. Ii disciplinam si apoi nu mai avem nimic de facut. Ce poate fi mai simplu? Odata ce copilul tau stie si e de acord ca trebuie intotdeauna sa te asculte cu bucurie, poti sa-l inveti orice altceva cu usurinta. Ii vei cere sa-si stranga jucariile si o va face, ii vei cere sa fie gata de culcare si va fi, ii vei cere sa inceteze cu galagia si va inceta. Daca te asculta, vei castiga mult timp si energie pe care i le vei putea dedica in mod pozitiv: invatandu-l, hranindu-l, iubindu-l si bucurandu-te de el.

Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele. (Ecclesiastul 12:13-14)

Cineva m-a intrebat care este secetul meu de am crescut niste copii atat de placuti. Raspunsul a fost: Sa spui exact ce vrei, si sa vrei exact ce spui. Daca ar fi sa mai adaug ceva la asta, ar fi sa iti tii copiii aproape tot timpul astfel incat sa vezi ce fac si sa intelegi ce gandesc si sa-i poti rasplati sau corecta la nevoie.

Iata cateva lucruri pe care le am in minte tot timpul in care imi cresc copiii:

1. Imi tin copiii aproape si ii supraveghez cu atentie.

2. Ma concentrez pe atitudinea si caracterul lor mai mult decat pe fapte.

3. Ii invat sa ma asculte incepand de mici (inainte de varsta de 1an).

4. Ii invat ce inseamna cuvantul Nu si ca trebuie sa-mi respecte autoritatea cand il folosesc.

5. Sunt si ingaduitoare, dar si corecta. Ii laud si ii rasplatesc cand se comporta bine si ii corectez cu atentie cand se comporta rau.

6. Ma astept sa ma asculte de prima data cand le spun sa faca sau sa nu faca un lucru. Nu numar pana la trei si nu dau avertismente repetate.

7. Ii corectez cu o pedeapsa imediata (o dojana), mai degraba decat sa aman pedeapsa, cum ar fi retragerea unui privilegiu.

8. Folosesc ocazional demodatul “stai la colt” sau “stai langa mine pana inveti sa te porti”, dar niciodata modernul “time-out”.

9. Nu “distrag”.

10. Niciodata nu trimit copiii in camera lor drept pedeapsa.

11. Nu-mi ies din fire, nu cicalesc, nu ma vaicaresc, nu tip, nu implor, nu mituiesc si nu “negociez” pentru a obtine ascultarea copiilor.

12. Imi tin copiii departe de influentele negative exterioare cat de mult e posibil, pana cand ei sunt destul de mari si pregatiti pentru a rezista ispitelor pe care le pot intalni.

Incerc sa ii determin sa fie copii buni si tintesc spre asta. Pentru a-i invata acest lucru, incerc sa-mi includ copiii in tot ceea ce fac si le dau exemplul personal. Caut sa am o atitudine iubitoare, blanda si aprobatoare fata de copiii mei. Ne bucuram unii de altii, ceea ce este posibil odata ce i-ai invatat sa fie respectuosi si ascultatori.

(Articol preluat si adaptat din blogul Dulce casa)

La fel se intampla si cu copiii. Daca iti corectezi copilul la fiecare mica neascultare sau rautate, nu va fi nevoie niciodata sa ajungi sa corectezi probleme mari. Nu este normal ca un copil sa spuna o mica minciuna, ori sa insele putin, ori sa-ti raspunda obraznic doar pentru ca e mic. Invata-l cum sa traiasca frumos si gandeste-te ca e mai usor sa-l educi atunci cand este mic, decat sa amani asta pentru mai tarziu, cand este mai greu.

(Articol preluat si adaptat din blogul Dulce casa)

Mai jos sunt cateva din regulile generale ale casei noastre. Nu tinem o lista, dar sunt lucruri despre care discutam tot timpul. Copiii au invatat ca sunt putine exceptii de la aceste reguli, totusi ii indemn sa-si foloseasca mereu bunul simt si sa gandeasca la fiecare situtie in parte. Daca te concentrezi prea mult pe reguli, copilul nu va invata niciodata sa deosebeasca singur binele de rau.

1. Cand esti strigat, opreste-te imediat din ceea ce faci si vino.

2. Cand mama iti cere sa faci un lucru, raspunzi “Da, mama”, cu o atitudine buna si faci ceea ce ti s-a cerut.

3. Cand cineva iti vorbeste, priveste-l si raspunde-i politicos, indiferent daca este vorba de un necunoscut, un prieten sau de cineva din familie.

4. Spune “Te rog”, ”Multumesc”, ”Cu placere” in functie de situatie.

5. Nu intrerupe discutia (decat daca arde casa). Stai tacut langa mama pana ea te observa si te intreaba ce doresti. Spune “Scuzati-ma”, daca trebuie sa intrerupi.

6. Daca ai terminat ceea ce mama te-a rugat sa faci, intreab-o daca mai are nevoie s-o ajuti cu ceva.

7. Daca vezi ceva ce trebuie facut, fa-o, chiar daca nu e treaba ta. De fapt, uita-te in jurul tau daca nu mai e ceva de facut.

8. Lasa baia si camerele curate.

9. Intotdeauna sa faci mai mult decat ti s-a cerut.

10. Nu alerga si nu te comporta salbatic in casa. Nu va catarati pe mobile, nu tipati, nu va bateti, etc.

11. Nu pune mana pe pereti sau pe ferestre fara sa fie nevoie.

12. Nu strica lucrurile.

13. Nu va certati.

14. Nu va ciupiti, nu va gadilati, nu va inghiontiti, etc.

15. Nu face zgomote inutile (nu fluiera, nu bate cu degetele in masa, etc.) in preajma oamenilor care pot fi deranjati de ele.

(Articol preluat si adaptat din blogul Dulce casa)

Copilul se dă pe faţă din lucrările lui, dacă purtarea lui este fără prihană şi dreaptă. (Proverbe 20:11)

Inainte de a stabili standardele, trebuie sa fii de acord cu faptul ca Dumnezeu ti-a dat autoritate asupra copiilor tai. Adica sa fii convins ca micutii trebuie sa te asculte de la inceput. Nu dupa ce ai numarat pana la trei. Nu dupa ce ai negociat. Daca le ceri un lucru rezonabil, copiii trebuie sa te asculte imediat. Daca nu i-ai invatat inca sa se poarte astfel, alege o zi si incepe. Odata ce ai inceput, nu te mai intoarce inapoi. De acum inainte, fii hotarata sa pastrezi ordinea in caminul tau.

Daca ai un copil mic, cel mai simplu este sa incepi cu un lucru in care copilul nu este cooperant. Cere-i sa faca acel lucru si nu renunta pana nu il face intr-un mod frumos, cu o atitudine buna. Sa presupunem ca micutul in varsta de doi ani nu vine la tine de fiecare data cand il chemi. Nu asa trebuie sa fie. Un copil de doi ani este perfect capabil sa vina cand este chemat, asa ca incepe de aici. Cheama-l si astepta-te sa vina imediat. Nu renunta pana nu o face.

Apoi gandeste-te ce ai vrea sa faca in alta situatie si fa sa se intample. Stiu ca pare imposibil, dar nu este greu. Veti afla cum in capitolele urmatoare.

“Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului.”
(Psalm 36:27)

Odata ce copii vor invata sa te asculte, nu te teme sa stabilesti standarde inalte. Trebuie sa fii corect si rezonabil, desigur, dar standardele si asteptarile celor mai multi parinti sunt mult prea joase. Copiii nu trebuie neaparat sa se zbata in crize de isterie. Nu e nevoie sa se smiorcaie ca sa obtina ce vor. Nu trebuie sa raspunda obraznic. Ei pot sta linistiti in biserica. Ei te pot asculta de prima data cand le-o ceri. Nu trebuie neaparat sa fie rai cu fratii si surorile lor. Ei pot invata sa fie saritori si placuti. Depinde de tine sa stabilesti standardele proprii, dar, te rog, nu scuza comportamentul rau al copiilor tai doar fiindca sunt mici. Ei sunt perfect capabili sa invete aceste lucruri si multe altele. Copiii nu s-au nascut stiind cum sa se comporte bine, depinde de tine sa-i inveti, asa ca ridica stacheta si invata-i sa fie asa cum intr-adevar ti-ar placea sa fie.

Daca nu ai idee cum ti-ai dori sa se comporte copiii tai, poti sa incepi sa schimbi cu un comportament care nu-ti place la ei. Cand vad un comportament indoilenic la copiii mei, ma intreb: “Este acest comportament acceptabil la un adult?” Daca nu, atunci ii invat sa se comporte diferit. Nu este asta datoria mea ca parinte? Sa imi instruiesc copiii pentru a deveni adulti evlaviosi? Gandeste-te cum vrei sa se comporte ca adult si invata-l sa faca asa cum doresti.

Incepe cu comportamentul, dar ai ca tinta inima. Va trebui sa ajustezi totul pentru abilitatile si nivelul lor de intelegere, dar vei fi surprins sa vezi cat de mult inteleg copiii mici, daca ai vointa sa-i inveti si sa-i instruiesti.

Dupa ce te hotarasti ce ti-ar placea sa nu faca copiii tai, gandeste-te si ce doresti sa faca. Daca te temi ca nu ai suficiente idei pentru a le oferi o activitate copiilor, fa o lista cu lucrurile pe care pot ei sa le faca, cum ar fi diverse treburi gospodaresti, citit, colorat, muzica, si altele. Pastreaza lista la indemana si foloseste-o atunci cand copiii se plictisesc.

(Articol preluat si adaptat din blogul Dulce casa)

“De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.” (Ioan 14:15) spune Sfanta Evanghelie. Deci copiii care isi iubesc parintii trebuie sa arate acest lucru ascultandu-i. Dar cum sa-i invatam pe copiii nostri sa asculte?

Astazi foarte multi oameni resping autoritatea. Tinerii se revolta si resping valorile parintilor. Apoi ajung, la randul lor, parinti. Deoarece acesti parinti inca se confrunta cu lipsa lor de respect fata de autoritate, ei au imprimat aceeasi atitudine in copiii lor. Daca faceti parte din aceasta categorie si totusi doriti sa va cresteti copiii in mod evlavios, trebuie sa va schimbati modul de a gandi. Aceasta atitudine nu este in armonie cu Sfanta Scriptura, unde suntem invatati in mod clar ca trebuie sa ne supunem celor carora Dumnezeu le-a dat autoritate asupra noastra, incepand cu parintii nostri.

Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă.
(Ep. catre Romani 13:1,2)

Cu totii ne aflam sub un tip sau altul de autoritate, fie ca ne place sau nu. Fie ca este vorba despre parintii nostri, fie de sotul nostru, fie de seful nostru, fie de guvern, fie de constiinta noastra sau de Dumnezeu, ca vrem sau nu, asa stau lucrurile. Daca aveti o problema cu supunerea fata de parinti, sot sau alta autoritate, este vremea s-o indreptati. In primul rand supuneti-va autoritatii legitime, apoi rezolvati problema autoritatii asupra copiilor vostri.

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie. (Iesirea 20:12)

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să trăieşti ani mulţi şi să-ţi fie bine în pământul acela, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ţie. (Deuteronom 5:16)

Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduinţa. Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ. (Efeseni 6:1-3)

Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului. (Coloseni 3:20)

Asa cum regele Solomon cauta sa-i invete pe cei de sub stapanirea sa modul corect de a trai, astfel cred ca Dumnezeu ne-a pus in pozitie de autoritate fata de copiii nostri pentru a-i invata autocontrolul, intelepciunea si evlavia.

Odata cu autoritatea ce ne-a fost data ca parinti, am primit si o mare responsabilitate.

Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului. (Efeseni 6:4)

Eu pe câţi îi iubesc, îi mustru şi îi pedepsesc. (Apocalipsa 3:19)

Ca parinti suntem responsabili pentru sufletele copiilor nostri, de aceea trebuie sa incercam, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ne indeplinim datoria cat mai bine posibil.

(Articol preluat si adaptat din blogul Dulce casa)

Educati cu dragoste

Tineti copiii langa voi, si, atata timp cat va asculta, bucurati-va de ei. Imbratisati-i, sarutati-i, vorbiti cu ei si faceti lucruri impreuna. Faceti un efort sa-i includeti in activitatile voastre. Zambiti-le cand vin sa va vorbeasca sau sa va arate ceva. Bucurati-va de atentia lor. Raspundeti la intrebarile puse. Luati-i in brate si jucati-va cu ei. Lasati-i sa se catere langa voi in pat si harjoniti-va impreuna. Cand va intreaba “pot sa vin cu tine” incercati sa raspundeti afirmativ. Cand vor sa va ajute, lasati-i. Radeti cu ei. Glumiti cu ei. Fiti interesati de ceea ce-i intereseaza. Aratati-va incantati de realizarile lor. Aratati-le cum sa faca diverse lucruri. Bucurati-va cu ei in orice lucru. Cunoasteti-i si lasati-i sa va cunoasca. Asta e ceea ce trebuie sa faceti cu copiii vostri 99% din timp.
Stiu ca toate mamele au treburi gospodaresti de facut, dar asta nu trebuie sa-i excluda pe copii decat daca este necesar. Faceti cat de multe puteti impreuna cu copiii vostri. Lasati-i sa va ajute. Invatati-i tot ce stiti. Imprieteniti-va cu ei. Disciplinarea, daca e facuta cu intelepciune, ar trebui sa va ia doar o mica parte a zilei. Educatia se face cu multa dragoste.

Increderea copilului tau

Cand disciplinati, fiti siguri ca o faceti pe dreptate si fara manie. Asta ii va face pe copiii vostri sa aiba incredere in voi, si asta e baza unei relatii iubitoare. Sfanta Scriptura ne spune “sa nu ne intaratam copiii la manie”. Sunteti corecti in modul in care va tratati copiii? Sau le tradati increderea si siguranta in voi, trecand cu vederea unele lucruri, apoi pedepsindu-i alta data pentru aceleasi lucruri? Va raniti emotional copiii, laudandu-i acum si tipand la ei peste un minut? Le arati din plin dragoste si afectiune in majoritatea timpului, ori ii cicaliti mereu pentru cele mai mici greseli? Stiu copiii vostri ce se asteapta de la ei, sau le aruncati cereri lipsite de ratiune, fara niciun avertisment? Ii disciplinati la fel de sever pentru un simplu accident, ca si pentru o sfidare fatisa, ori ii lamuriti cu intelepciune atunci cand se iveste un accident sau o greseala inocenta? Sunteti flexibili cand e posibil, sau sunteti rigizi si nerezonabili, fara niciun motiv? Aveti incredere in copiii vostri si ii lasati sa afle asta prin cuvintele sau zambetele voastre? Sau sunteti intotdeauna suspiciosi, acoperindu-i in mod constant cu acuzatii si critica? Aveti incredere ca au cele mai bune intentii, sau ganditi ca mereu pun ceva la cale? Cum va tratati copiii pana la urma? Sunteti iubitori si placuti, sau sunteti niste capcauni critici si mereu in control? De modul in care va tratati copiii in toate aceste lucruri depinde calitatea relatiei cu ei. O relatie buna va duce la un caracter evlavios. O relatie saraca aproape ca le va inabusi caracterul.

Disciplinarea trebuie sa fie libera de abuz emotional. Fiti sinceri si directi cu copiii vostri. Spuneti-le clar ce asteptati de la ei. Fiti rezonabili in cererile voastre, apoi drepti si corecti in modul in care ii disciplinati cand e nevoie. Cand copiii vostri se comporta bine, fiti generosi cu afectiunea si prietenia. Ei trebuie sa stie ca pot conta pe voi ca sa-i corectati cand au nevoie, si ca vor primi aprobarea voastra cand fac ce e bine. Trebuie sa stie intotdeauna ca-i iubiti si ca ii disciplinati din acest motiv. Una din cele mai bune definitii ale iubirii pe care am auzit-o este: “sa cauti binele celuilalt”. Incurajati, iubiti si bucurati-va cu copiii vostri, in timp ce cautati sa faceti ce e mai bine pentru ei.

Lauda

M-am gandit intai ca nu mai e nevoie sa spun ca trebuie sa va laudati copiii, dar am intalnit unii parinti care nu fac niciodata asta. Nu spun niciodata nimic dragut copiilor lor. Le gasesc in mod constant vina si ii critica. Controleaza fiecare respiratie a copilului, si tot il critica. Am intalnit multi alti parinti care isi laudau copiii cu generozitate, dar o faceau intr-un mod gresit sau in situatii nepotrivite. Erau atat de ingrijorati in ceea ce priveste stima de sine a copilului, incat il laudau excesiv si il faceau sa se mandreasca. Sunt moduri bune si rele de a lauda un copil. Laudati-va copilul fara sa depasiti insa niste limite. Nu nasteti patima mandriei in copilul dumneavoastra acoperindu-l cu laude nemeritate, dar fiti generos cu laudele sincere si modeste, cand sunt meritate. Nu-l laudati pentru lucruri la care nu are nici o contributie, cum ar fi frumusetea sau inteligenta. Nu-l laudati in mod constant pentru orice fleac. Laudati-l cand depaseste o tentatie, ori cand face un efort spre bine, ori cand are nevoie de incurajare, in special cand “merge o mila in plus” in a face ceea ce este bine.

“Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra întru bucuria domnului tău.” ( Matei 25:21 )

Lauda dupa sfidare

Pe cei mici ai mei nu-i laud ca m-au ascultat dupa ce tocmai m-au sfidat. De exemplu, daca il trimit pe baietelul meu sa-mi aduca ceva si ma asculta cu bucurie, de obicei ii zambesc si ii multumesc. Uneori ii laud si atitudinea: ”Multumesc. Imi place zambetul tau bucuros cand faci ceea ce te rog.” Dar daca il rog sa faca ceva si o face cu rea vointa si in sila, in primul rand ii corectez reaua atitudine: ”Acum du-te inapoi si fa asta din nou – dar cu un zambet de data aceasta”. Apoi, cand ma asculta asa cum ar fi trebuit, ii spun ceva de genul: ”Bun. E mai bine acum.” Uneori adaug: ”Acum sa tii minte si sa faci asa de prima data cand te rog.” Uneori zambesc si ii spun: ”Bun. Este mult mai placut cand faci ceea ce-ti cer cu un zambet bucuros.” Ma asigur ca copiii mei stiu ca eu aprob ascultarea lor intarzaiata, dar nu ii laud in mod ipocrit cand tocmai m-au testat, ori m-au sfidat. Ma gandesc ca este mult mai bine sa va lasati copiii cu impresia ca rebeliunea lor initiala a fost o ofensa serioasa care e de dorit sa nu mai fie repetata.

“ … Ce sa va zic? Sa va laud? In aceasta nu va laud . “ (1Corinteni 11:22)

Atitudinea de lauda

Cred ca cea mai importanta parte din a lauda copiii nu sunt cuvintele specifice, sau sincronizarea, ci a avea o atitudine aprobatoare, in general, tot timpul. Priviti la ceea ce este bun in copiii vostri si lasati-i sa stie, prin atitudinea voastra (si prin cuvinte si actiuni cand e cazul) ca sunteti foarte multumiti de ei. Cand ii apreciati, uitati-va la inima si motivatiile lor, nu doar la actiunile exterioare. Laudati-i cand aleg sa faca ceea ce este bine. Laudati-i pentru bunatate, generozitate, efort sustinut si alte indicatii ale unui bun caracter. Laudati-i cand sunt buni si ascultatori, sau doar cand au o atitudine buna. Nu trebuie sa folositi multe cuvinte. Lasati-i sa stie ca faptul ca sunteti multumiti de ei e o lauda. Este cel mai bun lucru si trebuie facut des. Desigur, aprobarea voastra va fi temporar suspendata cand copiii se comporta intr-un mod nedorit, dar in rest ei trebuie sa simta ca sunt acoperiti de dragostea si aprobarea voastra.

« Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceata pentru suflet si tamaduire pentru oase. » (Pilde 16:24)

Mania si cresterea copiilor

Daca va educati copii incepand devreme, in mod rezonabil si constant, nu exista niciun motiv sa deveniti frustrati si suparati pe ei. Atunci cand copiii vostri fac imediat ceea ce le cereti, si stiti cum sa va descurcati cand nu fac asta, motivul pentru a deveni furios nu exista. Atunci cand copilul este scapat de sub control si cand parintele nu stie ce sa faca, cei mai multi parinti devin frustrati, apoi furiosi.

Uneori apar asteptarile si prioritatile gresite ale parintilor. Unii parinti ar dori ca cei mici sa “dispara” in timp ce ei isi continua viata ca si cum copiii n-ar exista. Altii se asteapta ca cei mici sa se comporte fara nicio greseala tot timpul, fara niciun efort din partea lor, a parintilor. Aceste atitudini conduc la esec, frustrare si manie. Reconsiderati-va prioritatile. Recunoasteti ca a fi parinte este o slujba cu norma intreaga si trebuie sa fie prioritatea voastra nr. 1, daca vreti sa aveti rezultate decente. Renuntati la orice altceva daca e nevoie, si fiti parinte in cel mai bun mod posibil. Daca aveti o problema de temperament, recunoasteti si puneti stapanire pe ea, astfel incat mania sa iasa din peisaj.

“Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandeţe, cu indelunga-rabdare… ” (Coloseni 3:12) “

Educatia Crestina –partea a II-a

“Cateva sugestii ajutatoare:

SUPRAVEGHEATI-VA COPIII: Nu este o idee buna sa le permiteti copiilor vostri sa faca tot ceea ce doresc, atata timp cat ii supravegheati ca sa nu se raneasca, sau cat sunteti siguri ca nu fac nimic rau. Trebuie sa le observati comportamentul, si in special atitudinea in tot ceea ce fac, fara sa uitati ca voi sunteti indrumatorii lor. Nu sunteti doar spectatori. Trebuie sa ii implicati in viata voastra pe cat de mult posibil, si sa ii invatati sa traiasca ca si voi. Aceasta trebuie sa inceapa de cand sunt mici, si sa continue pe masura ce cresc.

FA-O DIN NOU: E o tehnica ce functioneaza foarte bine in anumite circumstante. De exemplu, daca unul din copiii mei incalca regula casei de a alerga inauntru, intotdeauna ii spun sa mearga prin casa, nu sa alerge. Desigur ca va uita, din moment ce isi imagineaza ca nu e cine stie ce. Asa ca urmatoarea data cand alearga prin casa ii spun: “acum intoarce-te de unde ai plecat si refa drumul, mergand de data aceasta.” Faceti de cateva ori acest lucru si nu va mai uita. Asta merge foarte bine si pentru mersul zgomotos in jos si in sus pe scari, si pentru alte comportamente similare.

GANDITI-VA LA ASTA: In incercarea de determina copiii sa regrete ce au facut rau, o corectie verbala sau o palmuta s-ar putea sa nu fie de ajuns. Adesea, sa-i puneti sa stea langa voi in tacere si “sa se gandeasca la ce au facut” este de ajutor. Cateodata o lectura moralizatoare (pentru copiii suficient de mari sa o inteleaga) este de asemenea necesara. Intotdeauna asigurati-va ca ati obtinut atitudinea corecta. Nu ati terminat pana ce voi si copilul vostru nu sunteti de acord privitor la ceea ce s-a intamplat, si la ceea ce ar fi trebuit sa se intample de fapt, si cum ar trebui sa faca data viitoare. Nu trebuie sa fie o intelegere fortata. Copilul vostru trebuie sa regrete cu adevarat ce a facut rau si sa accepte disciplinarea voastra. In orice caz, disciplinarea trebuie sa fie corecta, dar facuta cu blandete, in acord cu situatia.”

In cartea sa despre cresterea si educarea copiilor, Par.Irineu-Episcop de Ecaterinburg si Irbitk da cateva sfaturi importante referitor la cum sa pastram in copiii nostri o inima curata:

” Saditi adanc in inimile copiilor vostri cuvintele Domnului:
”Fericiti cei curati cu inima” (Mat. 5,8). Aveti grija ca aceste cuvinte sa fie spuse si despre copiii vostri. Cum veti reusi aceasta? Mai intai de toate pastrati in inimile lor puritatea fireasca a copilariei. Dumnezeu insusi ne ajuta sa facem aceasta. El ni-i preda pe copii curati si puri si ne ofera in ajutor pe ingerul pazitor. Dumnezeu a sadit in sufletele copiilor puritatea. Astfel, singura datorie ce le revine parintilor este de a o pazi si de a o face sa se dezvolte. De cele mai multe ori insa, ei sunt aceia care gresesc si distrug floarea gingasa a puritatii copilariei. Catre acestia se adreseaza si cuvintele Domnului, prietenul copiilor: ”Iar cine va sminti pe unul dintre acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii” (Matei 18,6). Este desigur necesar ca mai intai insisi parintii sa aiba inima curata si pura. Este foarte bine cunoscut faptul ca patimile parintilor se transmit copiilor, fie pe calea mostenirii, fie din cauza exemplului rau. Astfel, patimile si defectele care ii caracterizeaza pe parinti, foarte devreme isi fac aparitia si la copii. Este de asemenea, foarte important ca parintii sa fie atenti la vorbele si gesturile lor. Cat de mult rau poate sa faca o discutie nepotrivita, sau un gest necugetat, facute in fata copiilor! Fiti atenti de asemenea, la cartile, revistele, tablourile sau bibelourile care se gasesc din intamplare in camera voastra (si la ceea ce privim la TV, si este vazut si de copiii nostri – as adauga eu). Daca exista ceva provocator printre acestea, ganditi-va ca ele sunt privite in fiecare zi de copiii vostri si ca odata cu trecerea timpului ei vor începe sa se gandeasca si sa discute despre acestea. Care va fi rezultatul…? Nu spuneti niciodata ca el nu intelege nimic din toate acestea. Vine vremea cand el incepe sa inteleaga. Este plin de curiozitate si va cauta neincetat pe cineva care sa ii raspunda la toate aceste intrebari. Voi ca si crestini aveti datoria sa va ingrijiti ca ei sa nu auda sau sa vada la voi nimic care sa atinga cinstea sau pudoarea. Iar curiozitatea lor trebuie lamurita din timp, cu mare întelepciune si ponderare, de voi insiva si nu de cineva strain. Consolidati in sufletele copiilor vostri sentimentele bunei cuviinte si ale decentei. Nu le permiteti sa se arate dezbracati in fata altora. Nu le permiteti sa se dezbrace sau sa se imbrace in fata cuiva. Nu radeti de ei atunci cand se arata a fi rusinosi si pudici. Dimpotriva, sa ii laudati, dand slava lui Dumnezeu ca aveti un astfel de copil. Fiti atenti la orice fel de manifestare a copilului: cum sta, cum merge, cum se aseaza. Fiti atenti la fiecare vorba si miscare. Tot ceea ce se dovedeste a fi necuviincios sa incercati sa rectificati imediat, fara întarziere. Folositi mai intai cuvintele: “nu este frumos sa faci aceasta, este rusine. Ingerul tau pazilor se va supara, vazand aceasta!”. Daca aceasta nu ajuta, atunci, urmatoarea data, trebuie aplicata pedeapsa potrivita acelei fapte. Aveti grija ca niciodata copiii vostri sa nu se gaseasca in compania vreunei persoane corupte, care sa îi îndemne spre fapte rusinoase. Luati bine aminte la acest sfat. Din pacate, in epoca în care traim, aceasta se intampla foarte des. De multe ori copiii sunt corupti spre fapte pacatoase, fapte ce cu greu se pot descrie. Urmariti-i pe copii in pat, cand se odihnesc, la joaca, fara ca acestia sa va observe. Nu le permiteti copiilor de sexe opuse sa ramana singuri in locuri izolate. Urmariti prieteniile pe care le incheaga cu alti copii si nu le permiteti sa aiba de a face cu cei care nu sunt cuminti, sau care sunt lipsiti de rusine si de buna educatie. Fiti atenti la colaboratorii, functionarii sau servitorii vostri. Venind in casa voastra, ei pot influenta educatia morala a copiilor vostri. De multe ori acestia, asemenea diavolului, seamana semintele coruperii in sufletele copiilor, invatandu-i lucruri josnice, care i-ar putea distruge definitiv. Si inca ceva. Nu neglijati sa va rugati neincetat pentru puritatea sufletelor copiilor vostri. Cereti protejarea lor din partea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a ingerului lor pazitor, inaltand catre acestia in fiecare zi rugaciuni fierbinti. Parintilor, va spun din nou: nu uitati ca, asa cum ne-a spus Domnul, marele prieten al copiilor, fericiti sunt cei curati cu inima. (Matei 5,8). Daca pruncii vostri nu vor fi pastrati cu inima curata, nu il vor vedea pe Dumnezeu! Iar daca aceasta se va intampla din cauza voastra, nici voi nu Il veti vedea pe Dumnezeu, care va cere din mainile voastre sufletele copiilor vostri! “